Simți vreodată că ești invincibil? De parcă nimic nu te-ar putea doborî vreodată? Ei bine, dragul meu cititor, este timpul să înfrunți adevărul rece și dur - ești muritor și, într-o zi, vei muri. Nu-ți face griji, nu am de gând să fiu tot sumbru pe tine. De fapt, sunt aici pentru a vă spune că amintirea mortalității tale poate fi de fapt un instrument puternic. Cum, întrebi? Prin practica străveche a memento mori.

Originile antice ale Memento Mori

Credeți sau nu, a ne aminti de propria noastră mortalitate nu este nimic nou. De fapt, merge până în cele mai vechi timpuri. Expresia „memento mori” este latină pentru „amintește-ți că vei muri” și a fost folosită în mod obișnuit în epoca romană ca un memento pentru a trăi viața la maximum.

Stoicismul și conceptul de moarte

Pentru stoicii antici, contemplarea propriei mortalități a fost un principiu central al filozofiei lor. Ideea era că acceptând inevitabilitatea morții, ei ar putea trăi o viață mai virtuoasă, fără distragerile posesiunilor materiale și preocupările mărunte. Această filozofie nu s-a limitat la stoici, deoarece multe culturi antice credeau că contemplarea morții era o modalitate de a trăi o viață mai plină de sens.

Memento Mori în cultura romană

În Roma antică, memento mori a luat mai multe forme, de la celebrele „statui vorbitoare” care aminteau cetățenilor de mortalitatea lor, până la utilizarea imaginilor craniului în artă și arhitectură. A fost o amintire că viața este trecătoare și că ar trebui să profităm de fiecare moment ca și cum ar fi ultimul. Această memento nu s-a limitat la elitele societății romane, ci a fost o temă comună în întreaga cultură.

Un exemplu în acest sens este sărbătoarea romană a Saturnaliei, care a fost o perioadă de sărbătoare și sărbătoare. În această sărbătoare, era obișnuit ca oamenii să poarte măști și costume, iar normele sociale să fie temporar suspendate. Cu toate acestea, chiar și în această perioadă de sărbătoare, ideea de memento mori a fost prezentă. Unul dintre cele mai populare costume din timpul Saturnaliei a fost cel al „craniului care râde”, o amintire că chiar și în mijlocul bucuriei și sărbătoririi, moartea este întotdeauna prezentă.

Evul Mediu și Dansa Macabră

Avanză rapid până în Evul Mediu, iar memento mori capătă un ton mai macabru. Dansul macabru, sau „dansul morții”, a fost o formă populară de artă care înfățișa moartea ca un schelet care conducea oameni din toate categoriile sociale la mormintele lor. A fost o amintire că moartea vine pentru noi toți, indiferent de locul nostru în viață.

Cu toate acestea, dansul macabru nu era doar o amintire a morții, ci și un comentariu asupra problemelor sociale și politice ale vremii. Moartea Neagră, care a devastat Europa în secolul al XIV-lea, a avut un impact profund asupra modului în care oamenii priveau moartea. Dansul macabru a fost o reflectare a acestui lucru, deoarece înfățișa oameni din toate nivelurile societății fiind conduși la mormintele lor de moarte, indiferent de bogăția sau statutul lor.

În ciuda naturii sale macabre, dansul macabru a fost și o sărbătoare a vieții. A fost un memento că moartea este o parte naturală a ciclului vieții și că ar trebui să prețuim timpul pe care îl avem pe pământ. Acest sentiment are ecou în celebrul citat al poetului roman Horațiu, „Carpe diem” sau „prindeți ziua”.

În concluzie, conceptul de memento mori este prezent în cultura umană de mii de ani. De la stoicii din Grecia antică până la dansul macabru din Evul Mediu, oamenilor li s-a amintit de propria lor mortalitate ca o modalitate de a trăi o viață mai plină de sens. În timp ce mementourile au luat forme diferite de-a lungul istoriei, mesajul rămâne același: viața este trecătoare și ar trebui să profităm la maximum de timpul pe care îl avem.

Simbolismul Memento Mori Art

Una dintre cele mai comune forme de artă memento mori este craniul. Dar de ce craniul? În primul rând, este un simbol universal al morții, recunoscut în toate culturile. Dar dincolo de asta, craniul reprezintă ideea că sub pielea și carnea noastră, suntem cu toții la fel. Este o reamintire a faptului că indiferent cine suntem sau ce am realizat, în cele din urmă, vom fi cu toții reduse la oase.

Cu toate acestea, arta memento mori nu se limitează doar la cranii. Alte simboluri, cum ar fi clepsidra și scheletele, sunt, de asemenea, utilizate în mod obișnuit pentru a ne aminti de propria noastră mortalitate.

Cranii și Schelete

„We’re In This Together” de Marischa Becker pentru Non-Violence Project

De la catacombele Romei antice până la sărbătorile Zilei Morților din Mexic, craniile și scheletele au fost de mult timp folosite ca simboluri ale mortalității. Ele servesc ca un memento vizual că viața este trecătoare și că ar trebui să profităm la maximum de timpul pe care îl avem.

Scheletele, în special, sunt un simbol puternic al morții. Ele reprezintă ideea că noi toți, indiferent cât de diferiți am părea la suprafață, suntem în cele din urmă la fel dedesubt. Ei ne amintesc că moartea este marele egalizator.

Clepsidra și Timpul

Un alt simbol comun memento mori este clepsidra. În arta medievală și renascentistă, clepsidrile au fost adesea descrise alături de cranii și alte amintiri ale morții, servind ca o reamintire că timpul se scurge.

Clepsidra este un simbol puternic, deoarece reprezintă ideea că timpul este finit. Odată ce nisipul s-a terminat, nu mai există întoarcere. Este un memento că ar trebui să profităm la maximum de timpul pe care îl avem și să nu-l pierdem cu lucruri care nu contează.

Vanitas și natura trecătoare a vieții

Vanitas a fost un gen de pictură cu natură moartă care își are originea în Țările de Jos din secolul al XVII-lea. Aceste picturi erau pline de simboluri ale morții și decăderii, de la cranii la fructe putrezite. Mesajul a fost clar - viața este trecătoare și tot ceea ce ne este drag va dispărea într-o zi.

Picturile Vanitas prezentau adesea obiecte care reprezentau bogăție și statut, cum ar fi bijuterii și haine scumpe. Aceste obiecte au fost menite să reamintească privitorului că nici cei mai bogați și mai puternici oameni din lume nu sunt imuni la moarte și decădere.

În general, arta memento mori servește ca o reamintire puternică a propriei noastre mortalități. Ne amintește că viața este scurtă și că ar trebui să profităm la maximum de timpul pe care îl avem. Îmbrățișând inevitabilitatea morții, putem trăi mai pe deplin și putem aprecia frumusețea vieții.

Memento Mori în literatură și filosofie

Nu doar artiștii au fost fascinați de conceptul de mortalitate. Scriitorii și filozofii de-a lungul istoriei s-au confruntat cu ideea morții și ce înseamnă aceasta pentru viața noastră.

Shakespeare și reamintirea morții

În multe dintre piesele sale, Shakespeare se luptă cu ideea de mortalitate și fragilitatea vieții umane. De la solilocviul lui Hamlet pe craniul lui Yorick până la celebra replică a Julietei „Moartea zace pe ea ca un îngheț prematur”, Shakespeare cunoștea puterea memento mori.

Unul dintre cele mai cunoscute exemple ale preocupării lui Shakespeare pentru mortalitate este piesa Macbeth. Personajul Macbeth este consumat de ideea propriei sale mortalități și devine obsedat de profeția vrăjitoarelor că într-o zi va fi ucis. Această teamă îl duce în cele din urmă să comită crimă și, în cele din urmă, propria lui cădere.

Fascinația lui Shakespeare pentru moarte s-a extins și la viața lui personală. În 1596, singurul său fiu, Hamnet, a murit la vârsta de 11 ani. Această tragedie a avut, fără îndoială, un impact profund asupra lui Shakespeare și poate să fi influențat scrisul său pe tema mortalității.

Perspectiva existențială asupra mortalității

Pentru filozofii existențialiști precum Jean-Paul Sartre și Albert Camus, conștientizarea propriei noastre mortalități este ceea ce dă sens vieții. Cunoașterea că avem o perioadă finită de timp pe acest pământ este ceea ce ne împinge să trăim autentic și să profităm la maximum de fiecare moment.

Sartre a scris celebrul că „omul este condamnat să fie liber”. Aceasta înseamnă că toți suntem responsabili pentru crearea propriului sens în viață, chiar și în fața inevitabilității morții. Pentru Camus, absurditatea vieții este ceea ce o face să merite trăită. Faptul că într-o zi vom muri cu toții ne dă libertatea de a ne crea propriul scop și de a ne trăi viața așa cum credem de cuviință.

Filozofiile orientale și acceptarea morții

În multe filozofii orientale, moartea nu este ceva de temut, ci mai degrabă acceptată ca o parte naturală a ciclului vieții. De exemplu, în budism, conceptul de impermanență învață că totul este în continuă schimbare și că nimic nu durează pentru totdeauna.

Călugării budiști meditează adesea asupra morții ca pe o modalitate de a se împăca cu inevitabilitatea ei. Acceptând moartea ca parte naturală a vieții, ei sunt capabili să renunțe la frică și să trăiască în momentul prezent. În mod similar, în taoism, conceptul de yin și yang învață că viața și moartea sunt două fețe ale aceleiași monede. Fără moarte, nu poate exista viață și invers.

În general, conceptul de memento mori a fost o temă puternică și de durată atât în ​​literatură, cât și în filosofie. Indiferent dacă alegem să ne îmbrățișăm mortalitatea sau să ne temem de ea, inevitabilitatea morții este ceva cu care toți trebuie să ne confruntăm la un moment dat în viața noastră.

Beneficiile psihologice ale contemplării mortalității

Toate aceste discuții despre moarte ar putea părea macabre, dar există beneficii psihologice reale pentru a ne confrunta frontal cu mortalitatea.

Când ne gândim la propria noastră moarte, aceasta poate aduce o mulțime de sentimente incomode. Frica, anxietatea și tristețea sunt toate reacții comune. Cu toate acestea, făcându-ne timp să ne gândim la mortalitatea, putem începe de fapt să experimentăm un sentiment de pace și acceptare.

Una dintre cele mai mari temeri pe care le au oamenii este frica de necunoscut. Contemplând propria noastră mortalitate, putem începe să demitificăm moartea și să o facem mai puțin înfricoșătoare. Putem începe să-l vedem ca pe o parte naturală a vieții, mai degrabă decât ca pe ceva de temut și evitat.

Depășirea fricii de moarte

Când ne confruntăm cu frica de moarte, putem începe, de asemenea, să depășim alte frici care ne pot ține înapoi în viață. De exemplu, dacă ne este frică de eșec sau respingere, putem evita să ne asumăm riscuri sau să ne urmărim visele. Dar când ne dăm seama că timpul nostru pe acest pământ este limitat, putem începe să vedem că nu există timp de pierdut. Putem începe să luăm măsuri pentru atingerea obiectivelor noastre, chiar dacă acestea sunt înfricoșătoare sau nesigure.

În plus, înfruntându-ne frica de moarte, putem de asemenea învăța să apreciem viața mai pe deplin. Putem începe să vedem frumusețea în momentele mici și să prețuim timpul pe care îl avem alături de cei dragi.

Trăind o viață mai autentică

Când ne dăm seama că timpul nostru pe acest pământ este limitat, ne poate motiva să trăim mai autentic și să urmărim lucrurile care contează cu adevărat pentru noi. S-ar putea să începem să punem la îndoială lucrurile pe care le-am făcut din obligație sau din presiunea societății și, în schimb, să ne concentrăm pe ceea ce ne aduce bucurie și împlinire.

Trăind în mod autentic, îi putem inspira și pe alții să facă același lucru. Putem deveni modele pentru cei din jurul nostru, încurajându-i să-și urmeze propriile pasiuni și să trăiască viața în propriile lor condiții.

Cultivarea recunoștinței și a aprecierii

În cele din urmă, amintirea mortalității noastre ne poate ajuta să cultivăm recunoștința și aprecierea pentru lucrurile pe care le avem în viață. Când ne dăm seama că totul este temporar, putem începe să apreciem momentele pe care le avem și oamenii pe care îi iubim mult mai mult.

S-ar putea să începem să considerăm mai puțin de la sine înțeles și, în schimb, să ne concentrăm asupra binecuvântărilor din viața noastră. Acest lucru poate duce la o mai mare fericire și împlinire, pe măsură ce învățăm să savurăm momentul prezent și să găsim bucurie în lucrurile simple.

Iată-o, dragă cititor - puterea memento mori. Ne amintim de propria noastră mortalitate, putem trăi vieți mai semnificative și putem aprecia frumusețea lumii din jurul nostru. Așa că du-te și carpe diem - nu știi niciodată cât timp ai rămas.

Dacă doriți să cumpărați artă Memento Mori, țineți-vă bine. 

Click aici și fiți redirecționat către una dintre cele mai mari colecții de artă florală pentru apartamentul dvs., inclusiv cel mai bun vânzător al nostru Memento Mori de Nicebleed.

Pana data viitoare stai bine / 
Andy